Stickuri USB 3.0/3.1/3.2
Această categorie adună stickurile USB cu interfață 3.0, 3.1 și 3.2, fiindcă în realitate e vorba de trei nume pentru o singură familie de standarde, chiar dacă cele mai noi au în plus variantele mai rapide Gen 2 și Gen 2×2. Organizația USB-IF a schimbat în 2019 marcajele mai vechi, așa că USB 3.2 Gen 1 de azi e aceeași interfață căreia i se spunea înainte USB 3.0. Găsești aici stickuri cu conector USB-A sau USB-C, în carcasă de metal și de plastic, de la capacități mici pentru documente până la unele mari pentru video. Numărul versiunii nu stabilește singur viteza, fiindcă la un stick o face mai ales memoria dinăuntru.
Stickuri USB 3.0/3.1/3.2
Stickurile din această categorie folosesc o interfață din familia USB 3, care de-a lungul anilor s-a numit în trei feluri diferite. Găsești aici stickuri clasice cu conector USB-A, modele cu USB-C și construcții rotative sau retractabile, fără capac. Capacitățile merg de la stickuri mici pentru documente până la exemplare mari pentru video și copii ale unor foldere întregi. Marcajul versiunii e însă tocmai aici mai înșelător decât la alte accesorii, de aceea merită să știi ce înseamnă.
Organizația USB-IF a redenumit seria în două rânduri, în 2013 și din nou în 2019, așa că au apărut trei nume pentru o singură viteză. USB 3.0 de la început a devenit mai întâi USB 3.1 Gen 1, iar în final USB 3.2 Gen 1, fără ca ceva să se schimbe la viteza de cinci gigabiți pe secundă. Un stick cu inscripția USB 3.2 poate fi deci exact același aparat care se vindea acum câțiva ani ca USB 3.0. Un număr mai mare pe ambalaj nu înseamnă singur un stick mai rapid, hotărăște abia adaosul Gen 1, Gen 2 sau Gen 2×2.
Diferența reală o face abia marcajul generației, iar acestea sunt trei viteze diferite. Gen 1 duce cinci gigabiți pe secundă, Gen 2 zece, iar Gen 2×2 douăzeci, deci între valorile extreme diferența e de patru ori mai mare. Gen 2×2 trimite însă datele pe două linii deodată, iar acestea le are doar conectorul USB-C. Un stick cu clasicul USB-A dreptunghiular nu ajunge deci niciodată la douăzeci de gigabiți, orice ar scrie pe ambalaj.
Despre viteza reală hotărăște la un stick mai degrabă memoria dinăuntru decât interfața însăși. Cinci gigabiți pe secundă corespund la 625 de megabaiți, numai că, scăzând regia codării, rămân în jur de cinci sute, iar un stick obișnuit cu Gen 1 citește oricum în jur de două sute de megabaiți pe secundă și scrie între șaizeci și o sută. Scrierea e de obicei mult mai lentă decât citirea, ceea ce observi tocmai când copiezi un fișier mare pe stick, nu de pe el. De aceea merită să cauți în descriere valoarea în megabaiți pe secundă, nu doar numărul versiunii.
Retrocompatibilitatea funcționează în ambele sensuri, așa că stickul îl conectezi și într-un port USB 2.0 mai vechi. Acolo scade însă la patru sute optzeci de megabiți pe secundă, adică aproximativ o zecime din ce poate Gen 1. Hotărăște mereu cel mai lent din pereche, așa că nimic nu ajută nici stickul rapid dintr-un port vechi, nici portul nou cu un stick lent.