Laptopuri
În această categorie sunt laptopuri cu ecran IPS de la zece la optsprezece inci, cu memorie de la doisprezece la treizeci și doi de gigabaiți și cu disc de la două sute cincizeci și șase de gigabaiți până la doi terabaiți. Diagonala decide prima, fiindcă ea dă greutatea și tot ea spune dacă aparatul intră în rucsac. La procesor citește marcajul întreg, fiindcă litera de la final spune dacă e o serie economică sau una puternică. Iar capacitatea memoriei gândește-o din start, fiindcă LPDDR e de obicei lipită și atunci nu o mai extinzi.
Laptopuri
În această categorie sunt laptopuri de la modele doi în unu de zece inci cu ecran tactil până la aparate de optsprezece inci pentru birou, toate cu panou IPS în rezoluție Full HD. Sub capac se deosebesc prin memorie de la doisprezece la treizeci și doi de gigabaiți, prin disc de la două sute cincizeci și șase de gigabaiți până la doi terabaiți și prin Windows 11 în ediția Home sau Pro. Unele au cititor de amprentă, altele se rabatează în tabletă. Cele patru lucruri de mai jos hotărăsc dacă aparatul ți se potrivește, și toate se citesc din descriere încă înainte de comandă.
Mai întâi diagonala de la zece la optsprezece inci. Cele mai mici sunt modelele doi în unu cu ecran tactil de vreo zece inci, care intră și în geantă, dar au tastatura înghesuită. Laptopul de paisprezece inci e compromisul cu care se poate lucra toată ziua și pe care îl porți zilnic, iar cel de cincisprezece inci dă deja tastatură completă cu bloc numeric. Aparatul de optsprezece inci înlocuiește calculatorul de birou, deci îl ridici rar și în rucsacul obișnuit nu intră.
A doua e litera de după numărul procesorului. Cifra din nume, adică trei, cinci, șapte sau nouă, spune doar locul în interiorul unei generații, așa că un nouă mai vechi nu e neapărat mai rapid decât un cinci mai nou. La Intel litera de la capătul marcajului dă clasa de consum: U e seria economică, P e reglată pentru aparate subțiri și ușoare, H e performanța cea mai mare, iar HK și HX sunt performanța cea mai mare cu multiplicator deblocat. AMD folosește alt set, adică U, H, HS și HX, așa că la Ryzen nu căuta nici P, nici HK, și citește mereu marcajul întreg, cu tot cu numărul generației.
A treia e memoria lipită față de memoria din soclu. Memoria marcată LPDDR e de obicei lipită de placa de bază, deci cât cumperi, atâta va avea aparatul toată viața lui. Memoria de tip DDR stă de obicei în soclu ca modul, pe care îl schimbi sau îl completezi, iar când se strică, se rezolvă cu modulul, nu cu toată placa. De aceea la memoria lipită mai bine plătește din start pentru capacitatea mai mare, fiindcă mai târziu nu se mai poate.
Ultima e miliamperora, din care autonomia nu se vede. Cifra în miliamperore singură nu spune nimic, fiindcă energia o obții abia înmulțind cu tensiunea, iar bateriile de laptop au număr diferit de celule. Aceleași patru mii patru sute de miliamperore dau la zece virgulă opt volți cam patruzeci și șapte de wattore, iar la paisprezece virgulă opt volți deja șaizeci și cinci, deci compară wattorele.