Pompe de ulei și combustibil
Pompe de ulei și combustibil
Pompa manuală cu furtun de șaizeci de centimetri, pompa pe două baterii D sau șase baterii creion, modelul de doisprezece volți pentru priza brichetei și pompa de rețea pentru motorină de o sută cincizeci și cinci de wați fac în fond același lucru, doar că fiecare cu altă viteză. Li se adaugă extractoarele de lichide cu rezervor de șase litri și jumătate sau cincisprezece litri și pompele submersibile cu acumulator, pe care le cobori direct în butoi. Sursa de curent decide unde ai voie să lucrezi: bateriile creion și acumulatorul merg oriunde, doisprezece volți cer o mașină, iar varianta de rețea o priză. O parte dintre modele au pistol cu oprire automată, așa că, de îndată ce nivelul acoperă orificiul mic din vârf, vidul din interior închide supapa și nu dă pe afară.
Primul număr care merită privit este debitul potrivit lichidului. Pompele de ulei dau aici unu până la patru litri pe minut, în timp ce submersibilele de motorină duc treizeci până la șaizeci. Diferența e logică, fiindcă uleiul e vâscos și la schimb ies câțiva litri, pe când rezervorul se umple cu mult mai mult. Contează și temperatura, fiindcă uleiul cald curge mai repede decât cel rece, așa că lasă motorul să meargă câteva minute înainte de extragere.
Sub aceeași denumire se vând totuși două lucruri diferite, iar unitatea din descriere le deosebește. Pompa de transvazare de atelier se dă în litri pe minut, în vreme ce piesa de schimb pentru mașină se dă în presiune, adică trei bari sau patruzeci de PSI. Motorul pe injecție cere cam doi până la trei bari și jumătate, cel pe carburator în jur de o jumătate de bar, deci una în locul celeilalte nu merge. Dacă la parametri vezi bari sau PSI, te uiți la o piesă din sistemul de alimentare, nu la o pompă pentru butoi.
Rândul cel mai important din toată categoria privește combustibilul, fiindcă benzina intră doar într-o pompă omologată pentru benzină. Motorina are, conform standardului EN 590, punctul de aprindere peste cincizeci și cinci de grade, iar benzina în jur de minus patruzeci, așa că vaporii ei se aprind și pe ger. Pompa ieftină de doisprezece volți e de obicei făcută pentru motorină, petrol lampant și apă și nu are omologare pentru benzină, în schimb varianta cu certificare ATEX și motor fără scântei o are. Citește deci eticheta înainte să scufunzi furtunul, fiindcă aici nu puterea contează, ci aprinderea.
O grupă aparte o formează extractoarele, la care tot rostul stă în faptul că furtunul subțire coboară prin orificiul jojei, iar șurubul de golire rămâne închis. Pompa manuală face același lucru mai ieftin, doar că trebuie să stai lângă ea și să pompezi, pe când extractorul își ține vidul singur. După lucru lasă furtunul să se scurgă, iar uleiul uzat și resturile de combustibil predă-le la un punct de colectare, fiindcă nu au ce căuta nici în canalizare, nici la gunoi.