Caiace, canoe și padele
În această categorie sunt caiace gonflabile pentru două sau trei persoane, padele din carbon cu două palete și, alături, o coardă de siguranță, suporturi de lansete și o pompă. Lungimea padelei nu se ia doar după înălțime, ci mai ales după lățimea caiacului, fiindcă peste un corp lat trebuie să ajungi mai departe la apă. Tija demontabilă permite pe deasupra rotirea paletelor una față de alta, așa că cea ridicată taie vântul în loc să îl prindă. Iar în sarcina maximă intră echipajul și bagajul la un loc, deci lasă-ți o rezervă.
Caiace, canoe și padele
În această categorie sunt caiace gonflabile, padele cu două palete și accesoriile lor, adică o coardă de siguranță, suporturi de lansete, chingi de fixare și o pompă. Caiacul și canoea se deosebesc prin poziție și prin padelă: în caiac stai jos, cu picioarele înainte, și iei o padelă cu două palete, în canoe îngenunchezi sau stai mai sus pe o banchetă și iei una cu o singură paletă. Caiacul gonflabil e făcut din două camere laterale și un fund între ele, iar umflat își ține forma de barcă lungă și îngustă. Împachetat încape într-un rucsac, deci îl duci în portbagaj și nu ai nevoie de bare de plafon.
Mai întâi lungimea padelei după lățimea caiacului. Tabelele producătorilor au pe o axă lățimea bărcii, iar pe cealaltă înălțimea celui care vâslește, și abia intersecția lor dă lungimea. O padelă scurtă lovește în marginile punții și te obligă să te apleci pe partea tracțiunii, iar una lungă o pui în apă departe de provă, așa că pierzi forță și caiacul se abate. Peste șaizeci de centimetri lățime se urcă un pic, deci la un caiac lat de șaptezeci și opt de centimetri alege mai degrabă capătul de sus al intervalului de la două sute la două sute treizeci de centimetri.
A doua e rotirea paletelor, pe care o poate face orice tijă demontabilă. Îmbinarea din mijloc permite ca cele două palete să nu stea în același plan, ci sub un unghi de la zero la nouăzeci de grade, alegerea cea mai obișnuită fiind șaizeci. Rostul e că paleta ridicată taie atunci vântul cu muchia, în loc să îl prindă cu suprafața, iar în vânt din față simți asta imediat. Odinioară se dădeau nouăzeci de grade fix, numai că o asemenea răsucire a încheieturii făcea probleme la tendoane, și de aceea s-a renunțat.
A treia e sarcina maximă, în care intră și bagajul. Numărul dat, adică o sută optzeci, două sute zece sau două sute cincizeci de kilograme, e suma echipajului, a padelelor, a vestelor și a tot ce mai iei cu tine. Cu cât ești mai aproape de maxim, cu atât caiacul stă mai adânc și cu atât e mai mic bordul liber, așa că peste margine intră mai multă apă și caiacul virează mai greu. De aceea se recomandă să socotești cam două treimi, iar pe apă agitată și mai puțin.
Ultima e fundul rigid față de cel moale. Fundul moale se lasă la mijloc sub greutate, așa că o parte din fiecare tracțiune se duce în îndoirea caiacului, nu în înaintare. Fundul întărit ține corpul drept, caiacul își ține de aceea mai bine direcția și, la același efort, merge mai repede.