Pânze de fierăstrău
Pânza de fierăstrău este o piesă de consum la care trebuie să se potrivească coada, lungimea, dantura și materialul. Fierăstraiele pendulare cer o coadă în formă de T, iar cele sabie o coadă universală de jumătate de țol, notată cu litera S. Lungimea se alege cu doi-trei centimetri mai mare decât grosimea materialului, iar numărul de dinți pe țol după cum tăietura trebuie să iasă rapidă sau curată. Oțelul carbon HCS este pentru lemn, bimetalul BIM pentru metal și lemn cu cuie, iar la piatră și cărămidă se folosesc granule din carbură.
Pânze de fierăstrău
Pânza de fierăstrău este o piesă de consum, iar alegerea ei cântărește mai mult decât fierăstrăul însuși. Fiecărei mașini îi trebuie altă prindere, altă lungime și altă dantură, așa că pânză universală nu există. Seturile de câteva bucăți acoperă lemnul și metalul obișnuit și sunt bune pentru cine nu taie mereu același lucru. Cine face un singur lucru la nesfârșit iese mai ieftin cu un pachet de pânze identice decât cu un set.
Primul lucru care trebuie să se potrivească este coada, adică forma capătului cu care pânza se prinde în mașină. Fierăstraiele pendulare cer o coadă în formă de T, iar pânza intră în ele într-un singur fel. Fierăstraiele sabie au o coadă universală de jumătate de țol, notată cu litera S, așa că pânzele se mută între mărci. Un marcaj precum S1122BF începe tocmai cu această literă, iar restul codului descrie lungimea, dantura și materialul.
Lungimea pânzei trebuie să depășească grosimea materialului cu cel puțin doi-trei centimetri, altfel dintele iese din tăietură. Pânzele de circa 150 mm ajung pentru țevi și profile subțiri, 225 mm este lungimea universală obișnuită. La demolări și trunchiuri groase se merge pe 300 mm și peste, iar pânzele extra lungi de circa 455 mm ajung acolo unde mașina nu intră. Pânza mai lungă se îndoaie însă în tăietură, de aceea nu se ia mai lungă decât e nevoie.
Dacă pânza taie sau doar freacă hotărăște numărul de dinți pe țol. Șase până la zece dinți se potrivesc lemnului și înaintării rapide și grosiere, paisprezece până la optsprezece profilelor și metalului moale. Peste douăzeci și patru de dinți se taie tabla subțire și inoxul, iar pe la treizeci și doi ajungem la cea mai fină tăietură. În material trebuie să prindă mereu cel puțin trei dinți, altfel dintele se rupe de muchie.
Ultima alegere este materialul pânzei, care stabilește cât rezistă. Oțelul carbon notat HCS este ieftin și elastic, dar merge doar la lemn, în timp ce pânzele bimetal BIM suportă și îndoirea și căldura și se descurcă la lemn cu cuie. La piatră, cărămidă și fibrociment dantura nu se folosește deloc, acolo taie granulele din carbură depuse pe muchia pânzei, care rod materialul în loc să îl taie.