Minicuptoare
În această categorie sunt cuptoare electrice de masă de nouă și zece litri, iar alături un cuptor de pizza cu o singură cameră și cu piatră. Volumul e primul, fiindcă în nouă litri intră o tavă cu câteva felii de pâine prăjită sau un vas mic de gratinat, dar nu un pui întreg. Puterea de șapte sute cincizeci de wați înseamnă o încălzire mai lentă decât la un cuptor mare, în schimb aparatul merge dintr-o priză obișnuită. Iar reglajul merge de la o sută la două sute treizeci de grade, în timp ce temporizatorul de șaizeci de minute oprește singur cuptorul.
Minicuptoare
În această categorie sunt cuptoare electrice de masă de nouă și zece litri, amândouă cu grătar și tavă, iar alături un cuptor electric de pizza cu o singură cameră și cu piatră de treizeci și cinci de centimetri în diametru. Cuptorul mic nu e un cuptor mare micșorat, fiindcă are o putere mult mai mică și un interior mai mic, deci gătești altfel în el. Merită acolo unde nu vrei să încălzești cuptorul mare, adică pentru un fel sau două, pentru reîncălzit sau într-o bucătărie fără mobilier încorporat. Cele patru lucruri de mai jos hotărăsc dacă îți ajunge, și toate stau chiar în descriere.
Mai întâi volumul de la nouă la zece litri. În nouă sau zece litri intră tava din dotare, câteva felii de pâine prăjită, un vas mic de gratinat sau două porții de carne. Ce nu intră acolo e puiul întreg, forma de tort de douăzeci și șase de centimetri în diametru și tava pentru patru persoane dintr-o dată. Decide însă dimensiunea interioară, nu litrul în sine, așa că măsoară înălțimea și lățimea vaselor pe care vrei să le folosești.
A doua e puterea și timpul de încălzire. Cuptoarele mici de aici au șapte sute cincizeci de wați, iar cuptorul de pizza o mie trei sute, pe când un cuptor electric mare se situează în jurul a trei kilowați. Puterea mai mică înseamnă încălzire mai lungă și rezervă mai mică atunci când deschizi ușa, dar și faptul că aparatul merge dintr-o priză obișnuită și nu are nevoie de circuit propriu. Pentru un singur fel cuptorul mic iese astfel mai ieftin, fiindcă pentru două felii de pâine nu încălzești tot interiorul unuia mare.
A treia e plaja de temperatură și temporizatorul. Cuptorul de zece litri reglează de la o sută la două sute treizeci de grade, ceea ce acoperă gratinatul, coacerea finală și carnea, dar pentru o pizza adevărată e puțin, pe când cuptoarele de pizza din clasa asta urcă până pe la trei sute cincizeci. Temporizatorul de șaizeci de minute nu e doar un ceas deșteptător, fiindcă după numărătoare oprește singur cuptorul, deci nu îl lași pornit din greșeală. Coacerea mai lungă împarte-o de aceea în două reprize și socotește că după oprire cuptorul mai ține o vreme căldura.
Ultima e piatra din cuptorul de pizza. Piatra ține mult mai multă căldură decât grătarul sau o tavă subțire, așa că aluatul primește căldura imediat de dedesubt și blatul se leagă în loc să se înăbușe în propriii aburi. Suprafața poroasă mai trage și umezeala din aluat, iar în asta stă toată diferența dintre un blat crocant și unul cauciucat.